Anca Ciuciulin m-a îmbrăcat în Grafemeride. Mulțumesc mult, Anca. M-am simțit foarte bine scrisă peste tot de mâna ta. Și, cumva, ocrotită. Tot de ea. Să fiu îmbrăcată în cuvinte-văluri, în sensuri de mătăsuri, mi-e haină peste suflet, nu numai peste trup. Creaţiile Ancăi sunt un fel unic de a parfuma întregimea unui om, nu aparenţa lui. Fiindcă ele se fac una cu esenţa din care au fost luate pentru a se întrupa veşminte.

Am o admirație deosebită pentru grafiile expresive, iar a Ancăi stă la fel de bine pe un carton gros, sub un editorial de revistă, pe prima pagină a unei cărți sau... pe mătase, in și borangic. Acolo, literele văluresc după cum le dictează volutele țesăturii și nasc arabescuri ce se revendică unui trecut brodat în fir negru, dar anunțăși un viitor al lucrului cu rădăcină, personalitate, corp. Grafemeride: stil, suflet, semnatură.

Pasiune izvorâtă din inspirație și încredere. Picătura de Divinitate care ia forma cuvântului venit pe căi necăutate, asta înseamnă Grafemeride. Este iubire pură, gravată acolo unde destinul vrea să lase urme. Și să-ți arate drumul.
Grafemeride este o intenție pentru fiecare dintre noi, cei care nu auzim încă sunetul sufletului. Este dar din dar. Și merită dat mai departe. Eu îi mulțumesc Ancăi pentru fiecare cuvânt-gând pe care îl pune pentru mine în caligrafia ei. Pentru că mă face să cred.

Caligrafia Ancăi Ciuciulin are ceva de filigran încredințat celui mai versatil, fluid și surprinzător dintre materiale: mătasea. E ca și cum povestea, fraza ar căpăta trup, iar mătăsii i s-ar închipui un suflet etern ondulatoriu, gata să călătorească spre zări mereu schimbătoare.